1914	Născut în 20 aprilie în com. Plăinești / Dumbrăveni, jud. Vrancea, România.
1921-1926	Urmează școala primară în comuna natală.
1926-1933	Urmează Liceul Regele Ferdinand din Râmnicul Sărat. Ucenicește pe lângă pictorul de biserici Costică.N Constantinescu, de la care deprinde primele noțiuni de tehnica frescei și picturii de șevalet. Contribuie la pictarea Bisericii Dărâmați din localitate. Se pregătește, alături de Geo Zlotescu (1906–1983), cu pictorul Ion Theodorescu-Sion (1882–1939) pentru admiterea în Academia de Arte Frumoase din București.
1933	Se înscrie la Academia de Arte Frumoase (va frecventa cursuri până în 1936) și la Facultatea de Drept.
1934	Se angajează funcționar la Societatea Kardex Nicolae Iovanovici, unde va rămâne până în 1936. Lucrează în atelierul pictorului Nicolae Dărăscu (1883–1959), șeful Catedrei de desen de la Academie. De Dărăscu, mentorul său artistic, îl va lega o lungă și frumoasă prietenie.
1935	Îl însoțește pe Nicolae Dărăscu la Balcic.
1936	Expune, împreună cu Stelian Popescu-Ghimpați (1906–1950) și Bob Bulgaru (1907–1939), în Sala Mozart de pe Calea Victoriei, București. Locuiește în București, pe Str. Roma, nr. 8. Expune lucrări într-un magazin de artă situat lângă Cinematograful ARO din Bucureşti. Pictează peisaje la Balcic, Plăinești, Cândești, Bordești, Dragosloveni, Jideni și Râmnicul Sărat. Începe stagiul militar în cadrul Regimentului 28 Artilerie al Școlii de ofițeri din Craiova.
1937	Expune grafică și pictură într-o librărie din Craiova, cu ocazia lansării romanului Oameni cu buche, semnat de Ion Ionescu, coleg de armată. Își încheie stagiul militar și se angajeaza la SONACO (Societatea Națională de Construcții), condusă de ing. Liviu I. Ciulley.
1938	Execută, împreună cu Alexandru Mazilescu, lucrări de pictură murală decorativă și fresce bisericești. Se mută pe Str. Sfinților, nr. 10.
1939-1940	În martie 1939 este mobilizat; participă la pregătirile de război. Deplasat în Bucovina cu Regimentul 62 Artilerie, vizitează bisericile și mânăstirile pictate în frescă.
1941-1942	Frecventează cursurile Școalei particulare de pictură (din Pasajul Villacross, Calea Victoriei, Bucureşti), inițiată de pictorii Lucian Grigorescu, Platon Cazanovici și Mihail Gheorghiță. Este influențat de coloristul Lucian Grigorescu (1894–1965).
1942-1943	Luptă în cadrul Regimentului 21 Artilerie și al Detașamentului 4 TM (tancuri și motorizate).
1944	Este rănit grav pe frontul din Crimeea: în urma exploziei unei mine, este acoperit de pământ.
1945	Se angajează ca administrator la Societatea Anonimă Română pentru „Porcelanuri Rosenthal”. Frecventează cercul de scenografie și regie teatru al secției de artă de la ARLUS, condusă de Ion Sava.
1946	Face grafică publicitară (afișe, generice) pentru Întreprinderea Filmul Popular / Romfilm (până în oct. 1950). În paralel, ca artist independent, îşi amenajează un atelier în care execută comenzi.
1947	Își reduce, chiar întrerupe, activitatea, urmare a traumatismului cerebral suferit pe front. Este internat în sanatoriu.
1948	Reia pictura de șevalet, precum și lucrările de decorațiuni interioare și de grafică.
1950	Se transferă la Întreprinderea Cinematografică a Orașului București, unde conduce Laboratorul de Prelucrare a Peliculei, cu sediul la Mogoșoaia.
1951	Sănătatea precară îl împiedică să facă artă; este nevoit să ocupe un post de șef de serviciu la Ministerul Energiei Electrice. În 17 noiembrie se căsătorește cu Alexandra/Didi (n. 27 decembrie 1927), fiica lui Carol și a Sofiei Mișinschi. Se mută pe Calea Dorobanți, nr. 10.
1952-1955	Din cauza problemelor de sănătate (pareze, dificultăți de vedere s.a.), pictează și desenează puțin.
1953	În 8 februarie se naște fiul său, Radu Ștefănescu.
1954	Se mută pe Str. Dinicu Golescu, nr. 9, în vecinătatea locuinței lui Nicolae Dărăscu.
1955	Se transferă la Ministerul Industriei Grele, ca director administrativ la Magazinul Electrotehnica; va lucra în Minister până în 1958.
1956-1957	Încurajat de Dărăscu, își amenajează atelierul în una din camerele apartamentului și, printr-un efort de voință, se reapucă de pictură. Pictează la Cernica, Pasărea, Băneasa și Mogoșoaia. În anii 1956–1960 își semnează lucrările (jos, în dreapta) cu G.Ștef.Râmnic, Ștefănescu Râmnic, George Ștefănescu ori Ștefănescu.
1958	Devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici (U.A.P.) din România. Se angajează la Teatrul Municipal din București.
1959	Actrița Lucia Sturdza Bulandra (1873–1961) îi încredințează scenografia piesei Dacă vei fi întrebat, de Dorel Dorian (premiera: 20 aug.). Îsi amenajează în teatru un atelier de pictură, pe care îl va muta, în 1960, în Splaiul Independenței, în apropierea sălii de spectacol din Str. Schitu Măgureanu, nr. 1. Pictează peisaje și portrete de țărani la Timișoara.
1960	Execută, împreună cu Nicolae Savin, decorurile piesei Mamouret, de Jean Sarment, având-o pe Lucia Sturdza Bulandra în rolul principal (premiera: 23 ian.). Execută portretul actorului Tony Bulandra pentru Muzeul Teatrului Național din București. Însoțește Teatrul în turneu la Budapesta, unde se împrietenește cu plasticieni unguri. Pictează acuarele și uleiuri, pe care, la întoarcere, le expune în Foaierul Teatrului, laolaltă cu lucrările arh. Paul Bortnovschi și ale actorului Mircea Șeptilici. Colecționarul Mișu Weinberg (1907–1974) vizitează expoziția și, prin actorul George Oprina, face cunoștință cu George Ștefănescu. Relaţia dintre pictor şi colecţionar va dura până la decesul lui Weinberg. Pictează peisaje la Călimănești. În anii 1960–1990 semnează constant ștefănescu (în minuscule), datându-și lucrările în continuarea numelui.
1961	Concepe, împreună cu Paul Bortnovschi, decorurile spectacolului Rustica ´50–´60, de Silvia Andreescu și Theodor Mănescu (premiera: 8 mai). Expune pictură (peisaje și flori) în Foaierul Teatrului Municipal. Schițează decoruri pentru piesa Întoarcerea, de Mihai Beniuc (premiera: 19 nov.). U.A.P. îi pune la dispoziție un spațiu de atelier în incinta Muzeului Memorial Gheorghe Tattarescu, Str. Domniţa Anastasia, nr. 7.
1962	Schițează decorurile și costumele piesei Camera fierbinte, de Al.I. Ștefănescu (premiera: 27 mart.). Desenează decorurile spectacolului Război și pace, de Alfred Neumann, Erwin Piscator și Guntram Prüfer, dramatizare după romanul omonim al lui Lev Tolstoi (premiera: 25 iun.). Combină decorul clasic cu diapozitive proiectate pe ecran şi cu păpuși. Concepe costumele piesei O singură viață, de Ionel Hristea (premiera: 5 dec.). Face schițe de decor pentru piesa Bertoldo la Curte, de Massimo Dursi. Pictează marine la Tuzla, Mamaia, Constanța și Eforie. Expoziție de pictură și scenografie, deschisă în Foaierul Teatrului Lucia Sturdza Bulandra.
1963	Proiectează decoruri și costume pentru piesa Portretul, de Alexandru Voitin (premiera: 2 oct.).
1964	Desenează costume pentru piesa Fii cuminte, Cristofor, de Aurel Baranga (premiera: 25 nov.). Participă la Bienala de Scenografie a Orașului București.
1965	Face asistență de costume la filmul Pădurea spânzuraților, ecranizarea romanului omonim semnat de Liviu Rebreanu. Pelicula obține Palme d´Or la Festivalul Internaţional de la Cannes. Expune la Salonul de Pictură și Sculptură al Municipiului București. Pictează la Sighișoara, în cetate și pe străzile din centrul vechi; va reveni în burg în anii următori. Călătorie de documentare și de vacanță pe litoralele bulgăresc şi românesc: la Nisipurile de Aur face desene și acuarele, iar la Tulcea, Mamaia, Eforie și Constanța, uleiuri şi acuarele. Expoziție personală deschisă în noiembrie în atelierul din incinta Muzeului Gheorghe Tattarescu.
1967	Schițează decoruri pentru piesa Luceafărul, de Barbu Șt. Delavrancea (premiera: 13 mai). Pe fundalul palatului de la Mogoșoaia, reprezentația se transformă în spectacol de sunet și lumină. Participă la Salonul de Primăvară al Pictorilor din București, organizat în Parcul Herăstrău. Pictează în Delta Dunării și la Sibiu, în centrul vechi; va reveni în burg în anii 1968 și 1970. Schițează decoruri și costume pentru spectacolul Poetul și revoluția, conceput după texte de Vladimir Maiakovschi (premiera: 3 nov.).
1968	Expoziție personală deschisă în atelierul din incinta Muzeului Gheorghe Tattarescu (vernisaj : 27 mai). Concepe decoruri și costume pentru piesa Sfârșitul pământului, de Victor Eftimiu (premiera: dec.).
1969	Schițează decoruri și costume pentru piesa Contrapuncte, de Paul Everac (premiera: 11 mart.). Schițează decoruri pentru piesa Întoarcerea, de Mihai Beniuc (premiera: 19 nov.). Desenează costume pentru piesa Puricele în ureche, de Georges Feydeau (premiera: 13 dec.). Participă la „Exposition d´Art roumain contemporain”, deschisă în decembrie la Galeria Baccache din Beirut (Liban). Pictează peisaje la Brașov.
1970	Concepe decoruri pentru spectacolul Muzică și poezie, de Tudor Gheorghe (premiera: 14 mart.). Se mută în cartierul Vatra Luminoasă, pe Str. Dimitrie Marinescu, nr. 1A, unde va locui până la plecarea definitivă în Germania, în anul 1989. Expoziție personală deschisă în septembrie la Galeria Simeza din București. Participă la expoziția „Rumänische Malerei und Plastik der Gegenwart”, deschisă în octombrie la Lüdenscheid (Germania).
1971	Concepe decoruri și costume pentru piesa Patru oameni fără nume, de Radu Bădilă (premiera: 27 mart.). Desenează costume pentru spectacolul Povestiri din pădurea vieneză, de Ödön von Horvath (premiera: 15 mai). Participă la Salonul Pictorilor și Sculptorilor din București, deschis în septembrie în sălile de expoziții ale Ateneului Român. Schițează costume pentru piesa Ziariștii, de Alexandru Mirodan (premiera: 16 nov.). Călătorie de studii organizată de U.A.P. în U.R.S.S.; traseul include orașul Samarkand.
1972	Concepe decoruri și costume pentru spectacolul Superestival 1972 (premiera: 1 iul.). Participă la expozițiile de pictură românească de la Orly (Franța), Viena (Austria) și de la Galeria Watts-Art din New York (S.U.A.). Participă la Salonul de Pictură și Sculptură dedicat celei de-a 25-a aniversări a R.S.R., deschis în decembrie în Sala Dalles din București.
1973	Expoziție personală la Galeria Simeza, vernisată în februarie. I se decernează Ordinul Meritul Cultural. Concepe decoruri pentru spectacolul Între noi doi n-a fost decât tăcere, de Lia Crișan (premiera: 27 oct.).
1974	La 1 aprilie se pensionează la cerere, pentru a se putea dedica exclusiv picturii. Participă la expoziția „12 Rumänische Maler”, organizată de U.A.P. la Hamburg (Germania). Participă la Salonul de Pictură și Sculptură al Municipiului București, vernisat în aprilie în Sala Dalles. Călătorie de studii și de vacanță în Cehoslovacia.
1975	Pictează la Mediaș și Bazna. Participă la Salonul de Pictură și Sculptură al Municipiului București, deschis în decembrie în Sala Dalles.
1976	Expoziție personală vernisată în ianuarie la Galeria Căminul Artei din București. Pictează la Breaza.
1978	Pictează la Bazna, Buziaș și Covasna.
1979	Participă la expoziția „Contemporary East European Painting” de la Tokio (Japonia). Expoziție personală deschisă în iunie la Galeriile de Artă ale Municipiului București . Participă la Salonul Municipal de Pictură și Sculptură, deschis în decembrie la Muzeul de Artă al R.S.R. și la Muzeul Colecțiilor de Artă din București.
1980	Pictează acuarele și uleiuri la Covasna.
1982	Pictează la Covasna, Azuga și Bistrița-Năsăud.
1983	Expoziție personală deschisă în octombrie la Galeriile de Artă ale Municipiului București .
1984	Expoziție personală vernisată în octombrie la Gemeentehuis din Willebroek (Belgia). Expoziție personală vernisată în noiembrie în Foaierul Volksbank din Werdohl (Germania)
1985	Expoziție personală deschisă în octombrie la Galeria Hagenring din Hagen (Germania).
1987	Apare monografia George Ștefănescu, semnată de Adriana Bobu, în seria „Artiști români” a Editurii Meridiane din Bucureşti.
1989	În 4 noiembrie sosește în vizită, împreună cu soția, la fiul lor, Radu Ștefănescu, stabilit la Lüdinghausen (Westfalia, Germania). Rămâne definitiv în Germania. Locuiește, cu familia fiului, în Lüdinghausen–Seppenrade, pe Dülmenerstr. 22. Lucrează grafică și uleiuri în atelierul amenajat în casă. Expoziția „George und Radu Stefanescu”, deschisă în noiembrie în Heimathaus, Harsewinkel (Germania), este organizată de Kultur- und Bildungsverein Harsewinkel e.V. Expoziția „George und Radu Stefanescu”este vernisată în decembrie în Haus Ennepetal, Ennepetal (Germania).
1990	Expoziții personale la galeriile Helmar H. Veltzke şi Galeria din Bremen (Germania). Expoziția personală „Neue Wege, neue Bilder” este deschisă în aprilie în Queen´s Gallery din Bremen (Germania). Se mută pe Werdenerstr. 7. Devine membru al KAKTus Kunstverein din Lüdinghausen. Face schițele unei tapiserii (un patchwork din 23 de bucăți de stofă), lucrare donată pentru susținerea unui proiect în Mtendere (Zambia). Participă la o expoziție de grup deschisă în noiembrie la Galerie im kleinen Haus din Lüdinghausen. Participă la expoziția de grup „9 Künstler aus Lüdinghausen”, vernisată în decembrie la Münsterlandmuseum din Burg Vischering (Germania). Expoziția „Vater und Sohn im Spiegel der Kunst” este vernisată în decembrie la Kreis Coesfeld (Germania). Apare volumul Mărturisiri și reflecții ale unui colecționar de artă, de Dorina Munteanu, care îi dedică un capitol. În anii 1990–1992 își semnează lucrările Ștefan.
1991	Se mută în Breslauerring, unde își amenajează un atelier. Participă la Kunst Markt din Burg Vischering (Lüdinghausen, Germania), deschis în noiembrie.
1992	Participă la „Hamaland Kreis der Künste”, expoziție de grup deschisă în mai în localul primăriei din Bocholt (Germania). Expoziția personală „Neue Wege, neue Bilder” este vernisată în mai în OK Center Dülmen (Germania). Participă la „Hamaland Kreis der Künste”, expoziție de grup vernisată în august în Sala Principelui din Castelul Ahaus (Germania). Din 1992 semneaza ștefănescu (în minuscule), alături de dată, consemnată prescurtat, și de o cifră urmată de litera D – 1/D, 2/D s.a.m.d. –, care exprimă numărul de ani depășiți „cu bine” soția sa Alexandra, operată de cancer.
1993	Se operează cu succes la UniKlinik din Münster (Germania) – înlocuire de valvă cardiacă și două bypassuri. Reîncepe să deseneze, să lucreze grafică, cea mai bună terapie fiind, considera artistul, arta.
1994	Expoziție la Singapore, odată cu itinerarea, în luna mai, a Colecției Skillicorn.
1995	Revine pentru scurt timp la București. Îi vizitează pe Mircea Penciulescu și Dragoș Morărescu, revede Muzeul Colecțiilor de Artă şi Muzeul Național de Artă al României, colindă expoziții.
1996	Expoziție personală în august la Galeria Noran din Lüdinghausen.
1997	Se mută pe Sendenerstr. 2, într-un apartament cu vedere spre râul Stever, în care își amenajează un atelier confortabil. Expoziție personală la Galeria Noran din Münster (Germania). Expoziție personală la Galeria Wöhrle din Hamm (Germania); vernisaj: 7 dec.
1998	Se operează la ochi. Reîncepe imediat să deseneze și să picteze. Expoziția personală „Ein Spaziergang im Garten des Hahns” este vernisată în 6 iunie la Haus Hünenburg din Bremen (Germania). Expoziție personală la Galeria Käther Böke din Leer (Germania). Expoziție personală la Galeria Noran din Lüdinghausen (Germania).
1999	Expoziție personală deschisă în noiembrie în Foaierul Sparkasse din Lüdinghausen (Germania).
2003	Expoziția personală „Der große Vogel” este deschisă în aprilie la Bremische Volksbank Achim şi la Galeria Klostermühle din Heiligeberg (Germania).
2004	La 20 aprilie, cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, KAKTus Kulturforum din Lüdinghausen deschide expoziția personală „Licht und Farbe” în Foaierul Volksbank din localitate. La vernisaj, o formație a Școlii de Muzică interpretează piese din repertoriul clasic românesc. Lansarea site-ului oficial al pictorului: www.georgestefanescu.ro
2005-2006	Vârsta își spune cuvântul: mâinile încep să-i tremure, dar nu renunță la munca în atelier – lucrează cu o brățară lestată cu plumb. Face plimbări zilnice pe malul râului Stever, la Burg Vischering sau în centrul vechi al orașului, unde își întâlnește vecinii și colegii de breaslă. Nu mai pictează; citește literatură românească și ascultă muzică clasică.
2007	În 29 octombrie se stinge din viață la Lüdinghausen, la vârsta de 93 de ani.
2010	În 20 aprilie, în cadrul emisiunii „Jurnal de secol”, canalul TVR Internațional difuzează un scurtmetraj despre pictorul George Ștefănescu, film produs de Dan Paul Ionescu.
2011	În 27 iunie, cu ocazia „Anului Arhitecturii”, eveniment organizat de Institutul Cultural Român de la Praga, este lansat articolul George Ștefănescu – pictor și scenograf român.
2012	20 aprilie – Arhitectul Radu Ștefănescu înființează la București Fundația Pictor George Ștefănescu, având ca obiectiv cultivarea memoriei artistului. Iulie – Arhitectura (revista Uniunii Arhitecților din România), nr. 3, publică, în cadrul rubricii „Oglindiri”, articolul „Roșu de Bitolia – un longeviv pe scena picturii”, semnat de criticul de artă Aurelia Mocanu. 30 noiembrie – La cinci ani de la trecerea în neființă a pictorului, dr. Hans Wolfgang Schneider, prietenul său, vernisează expoziția „Was bleibt ist die Farbe – George Stefanescu (1914–2007)” la Lüdinghausen, Germania. Evenimentul este urmat de un program de muzică clasică românească: tenorul Daniel Magdal interpretează piese de George Bretan pe versuri de Mihai Eminescu, acompaniat la e-pian de Andreas Lobisch.
2014	Centenar George Ştefănescu-Râmnic (1914–2007) la București 1 octombrie – Aurelia Mocanu, critic de artă, și Radu Ștefănescu, fiul artistului, Președintele Fundației Pictor George Ștefănescu-Râmnic, anunță evenimentele organizate cu prilejul Centenarului în emisiunea „Conviețuiri”, în cadrul rubricii Moment Art (TVR 1). Un scop al fundației este de a sublinia individualitatea numelui artistului în contextul românesc. Pe baza semnăturilor din tinerețea lui George Ștefanescu, ea folosește numele George Ștefănescu-Râmnic din 2014. 28 octombrie – Albumul monografic (pictură, grafică şi scenografie) Discreta frumuseţe – George Ştefănescu-Râmnic (1914–2007) este lansat la București, în Sala Mitiţă Constantinescu a Palatului Băncii Naţionale a României. Lansarea este urmată de vernisajul expoziţiei „Menestrelul culorilor – George Ştefănescu-Râmnic (1914–2007)”, desfășurată în Rotonda Palatului Băncii Naţionale a României. Cele peste 40 de lucrări expuse sunt curatoriate de criticul de artă Aurelia Mocanu şi de arhitectul Radu Ştefănescu. Iau cuvântul: Aurelia Mocanu, Prof.Dr. Georgeta Filitti, Dr. Adrian Silvan Ionescu, Directorul Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu”, și Radu Ştefănescu. Evenimentul este organizat de Fundația Pictor George Ştefănescu-Râmnic sub patronajul Băncii Naţionale a României. Noiembrie–decembrie – Expoziţia „Grădina Zburătorului – George Ştefănescu-Râmnic (1914–2007)”, curatoriată de criticul de artă Aurelia Mocanu şi de arhitectul Radu Ştefănescu, prezintă cca 100 de lucrări ale artistului la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din București. Desfășurată în sălile H.H. Stahl și Lena Constante, expoziţia este încadrată în seria muzeală „Restitutio”. Excelența Sa, dl. Werner Hans Lauk, Ambasadorul Republicii Federale Germania în România, și Dr. Paula Popoiu, Directorul Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”, deschid expoziția. Evenimentul este organizat de Fundația Pictor George Ştefănescu-Râmnic sub patronajul Ambasadei Republicii Federale Germania în România. 12 noiembrie – Aurelia Mocanu, critic de artă, și Radu Ștefănescu, Președintele Fundației Pictor George Ștefănescu-Râmnic, sunt reinvitați în emisiunea „Conviețuiri”, în cadrul rubricii Moment Art (TVR 1), pentru a comenta evenimentele legate de Centenar. 19 noiembrie – Serata „Nostalgia atelierului”, desfășurată la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București, marchează ultimul eveniment al Centenarului. Cu acest prilej, câțiva dintre cei care l-au cunoscut pe George Ștefănescu povestesc despre Strada Domnița Anastasia, Muzeul Tattarescu și atelierul multicolor al pictorului. În memoria celor care l-au frecventat, atelierul lui George Ștefănescu a rămas un spațiu în care se adunau iubitori și colecționari de artă, artiști plastici, fotografi, arhitecți și oameni de litere, un loc de formare profesională, de schimb de experiență și de aducere-aminte. Dintre invitați: Aurelia Mocanu, Ruxandra Dreptu, Marin Gherasim, Adrian Silvan Ionescu și Paula Popoiu. Decembrie – Expoziția „Stille Schönheit”, deschisă la Galeria Badde Design din Lüdinghausen, încheie Centenarul George Ştefănescu-Râmnic (1914–2007).
2015	16 februarie – Documentarul George Ștefănescu-Râmnic este difuzat în premieră, în cadrul emisiunii „Identități” a TVR 1. Producători: Diana M. Deleanu și Cătălin Sava; realizator: Anamaria Tecuceanu Bobe.
2019	105 ani de la nașterea artistului 30 iunie – Retrospectiva „Menestrelul culorilor” este vernisată în castelul renascentist Burg Lüdinghausen din Lüdinghausen, orașul în care artistul și-a petrecut ultimii 18 ani de viață.  Iau cuvântul: Josefine Kleyboldt, viceprimar, Herbert Baur, vicepreședintele KAKTuS, și Dr. Hans Wolfgang Schneider, critic de artă.  Expoziția se închide în 1septembrie. 24 august – Armonie în sunet de culoare, spectacol de muzică și poezie, este organizat în cadrul retrospectivei „Menestrelul culorilor”.  Formația „The Black Caps”, cu André Schult, Thorsten Lohmann și Hendrik Menting, participă la eveniment. Thomas Boecker recită câteva poezii care ilustrează tablouri din expoziție.  Timp de trei zile, echipa TVR Internațional – producător și moderator: Iuliana Marciuc; regizor: Silvia Ionescu, director de imagine: Remus Mircea – filmează vernisajul, expoziția și orașul Lüdinghausen. 15 septembrie – Documentarului Expoziție la castel este prezentat în premieră la TVR Internațional. 6 octombrie – Expoziția „Menestrelul Culorilor – George Ștefănescu-Râmnic” inaugurează Săptămâna Culturală Europeană de la Gütersloh, Germania.  Excelența Sa, dl. Emil Hurezeanu, Ambasadorul României în Germania, și Monika Paskarbies, viceprimarul orașului, participă la deschiderea expoziției. Christiane Hoffmann, istoric de artă și curatorul expoziției, vorbește despre pictor și opera sa.  22 octombrie – Emisiunea „Destine ca-n filme” (TVR 2) prezintă documentarul Promisiunea unui fiu. Axat pe relația specială dintre George și Radu Ștefănescu, documentarul cuprinde filmări de arhivă din București și Lüdinghausen.